marți, 14 ianuarie 2014

E scump să fii sărac!

Respirăm vremuri grele. O simţim mulţi, o conştientizăm puţini.

Acum vreo cincizeci de ani America avea un preşedinte. Lyndon Johnson se intitula. Domnul Lyndon a pornit o cruciadă adevărată în 1964 numită extrem de expresiv “War on Poverty”. Crezul preşedintelui american era că există câteva obiective care ar putea contribui decisiv la reducerea nivelului sărăciei generalizate. Obiective transpuse în practică de programe guvernamentale cu tentă dogmatică elocventă: Head Start, Medicaid, Legal Services şi multe altele. Toate menite să reducă sărăcia din rândul maselor.

Din păcate vremurile de atunci nu permiteau guvernului american să îndeplinească toate obiectivele. Trei mari piedici au oprit ceea ce se poate numi cea mai de succes campanie guvernamentală post-Marea Recesiune: războiul din Vietnam, resursele mult limitate faţă de ceea ce are acum America precum şi (şi aici doream să ajung) o anumită mentalitate a oamenilor politici şi intelectuali conservatori din acele vremuri.

Meteahna intelectualităţii conservatoare americane postula, în modul cel mai cinic cu putinţă, că indiferent de câte resurse aloci, indiferent de câte programe creezi şi aplici, starea de sărăcie nu poate fi înlăturată din rândul săracilor. Această stare era, potrivit mentalităţii clasei exclusiviste, rezultatul implicit al atitudinii şi psihologiei perverse a săracului. Săracul nu putea fi în stare decât să consume, indiferent de cât de mult îl educai sau îl plăteai, nu reuşea decât să lenevească şi să ia parte şi atât. Atitudinea săracului era cea care contribuia la starea sa de sărăcie şi nu lipsa locurilor de muncă sau a sistemelor eficiente de educaţie. Aşa postula intelectualitatea.

Ceea ce uita intelectualitatea acelor vremuri era Marea Recesiune din anii 30 din America. Pe atunci, săracii, profesorii, medicii, sculer-matriţerii şi avocaţii, toţi stăteau la aceeaşi coadă pentru a ridica, cartelele de hrană sau pentru a lua parte la “interviuri” de angajare pe posturi ultra-entry-level de genul “spălător de vase”. Uitaseră. De ce? Pentru că aveau bani. Ţineţi minte concluzia asta.

Bun.

Acum să facem o paralelă. Cine, pe frumoasele aste meleaguri, a încercat să creeze mult mai devreme ceea ce Lyndon a început în America? Cine a creat Codul Civil, Codul Penal? Cine a impus obligativitatea şcolii primare? Cine a creat primele universităţi din ţărişoara noastră scumpă? Cine a făcut Reforma Fiscală în România modernă? Cine altcineva decât Cuza (bine, ajutat de M. Kogâlniceanu)? Şi ce s-a întâmplat? Pentru că a supărat pe mulţi prin reformele impuse (care dealtfel au creat statul român modern în care respirăm şi acum) s-a înfiinţat bine-cunoscuta Monstruoasă Coaliţie care l-a înlăturat în mod mârşav pe domnitor (nu era el perfect, era un afemeiat şi jumătate, dar avea viziune politică, viziune ce a dat şi formă dar mai ales fond statului român, prunc pe atunci). Monstruoasa Coaliţie este similară tagmei intelectualităţii americane post-moderniste, care, din absolut acelaşi motiv, a acţionat în consecinţă şi în mod similar. Motivul: banii.

Ceea ce nici Monstruoasa Coaliţie, nici intelectualitatea parşivă din America pre-Vietnam nu au realizat este că sărăcia e scumpă. Costă. Ca să ţii un sărac trebuie să îi plăteşti ajutoare sociale, alocaţii etc. Săracul nu va creea pensii mai mari pentru urmaşii intelectualilor. Practic îi asiguri traiul de sărac şi îi alimentezi propria atitudine de care tocmai tu te plângi.

Statul român alimentează în prezent acelaşi crez. Se vede din nefinanţarea sistemului de învăţământ (Dane Blânde ce cer şpagă fără regrete şi/sau simţire, directoare ce vor atenţii, profesorii care iau şi 4000 de lei pe lună şi de fapt nu fac nimic pentru elevii pe care îi învaţă ş.a.m.d.). Ca şi predecesorii lor, pseudo-intelectualitatea românească nu face decât să întreţină prin letargia în care se scaldă un nivel de sărăcie (şi materială şi morală) care costă, oameni buni. Costă şi acum şi va costa şi în viitor înzecit. Dar cu ce preţ?

Fiţi mai bogaţi şi încercaţi să îi îmbogăţiţi şi pe alţii.  Să fiţi săraci vă costă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici îţi poţi manifesta opinia prin comentariul tău. Păstrează limita bunului simţ şi nu te avânta în critici în afara subiectului. Am tendinţe necontrolate de a şterge comentariile neadecvate.

Adaugă